Desenul de ansamblu

Marea majoritate a obiectelor sunt alcatuite dintr-un numar mai mare sau mai mic de piese independente, aflate intr-o legatura constructiva si functionala. Aceste piese separate poarta numele de repere. Ele se pot grupa astfel incat sa determine parti complexe ale obiectului initial, independente din punct de vedere functional, numite subansamble.
Desenul de ansamblu este reprezentarea grafica a unui complex de piese care, asamblate tntr-un anumit mod, alcatuiesc un dispozitiv, un aparat, o instalatie, etc.Desenul de ansamblu indica atat pozitia reciproca a pieselor componente, cat si modul de functionare al ansamblului.In desenul de ansamblu nu sunt determinate complet nici forma si nici dimensiunile fiecarei piese componente. De aceea, el nu poate constitui documentatie pentru executarea pieselor, ci va fi insotit intotdeauna de desenele de executie ale pieselor componente. STAS 6134-84 stabileste regulile de reprezentare si pozitionare a componentelor,
cat si de cotare a desenului de ansamblu din domeniul desenului industrial.

Reguli de reprezentare

Un desen de ansamblu trebuie sa cuprinda un numar minim de proiectii (vederi si sectiuni) necesar pentru definirea cat mai clara a pozitiei relative a tuturor pieselor ce alcatuiesc ansamblul reprezentat, pentru intelegerea functionarii, a succesiunii pieselor la montaj si pentru identificarea lor. Pozitia de reprezentare a ansamblului se alege in asa fel incat proiectia principala (care de obicei este o sectiune frontala) sa corespunda cu pozitia de functionare.
La intocmirea desenului de ansamblu se va tine cont de urmatoarele:
-la reprezentarea in sectiune a doua piese alaturate, suprafetele sectionate se hasureaza in sensuri diferite. Daca apar mai multe piese in contact si hasurarea in aceeasi directie nu poate fi evitata, se foloseste hasurarea cu echidistante diferite (figura alaturata - pozitia 4,5).
-daca doua piese cu goluri reprezentate in sectiune se asambleaza cu o alta piesa plina (arbore, osie, ax, stift, surub etc.), aceasta va aparea pe desen in vedere (figura urmatoare- pozitia 3 si 4).
- In cazul asamblarii a doua piese intre care exista un joc rezultat din dimensiuni nominale diferite, se reprezinta separat liniile de contur ale fiecarei piese (figura alaturata- pozitia 5 si 6).
-in cazul asamblarii a doua piese fara joc sau intre care exista un joc rezultat din abaterile limita la aceleasi dimensiuni nominale, linia de contact se reprezinta printr-o singura linie de contur comuna celor doua piese (figura urmatoare- pozitia 1,2 si 4).


-in cazul asamblarii a doua piese cu filet, se reprezinta filetul exterior (figura de sus-poz. 1 si 6, figura alaturata- pozitia 1 si 3).
-daca un plan de sectionare nu contine anumite elemente (suruburi, piulite etc.), necesar a fi reprezentate pe proiectia respectiva, acestea se pot considera rabatute in planul de sectionare si se reprezinta cu linie - doua puncte subtire (figura urmatoare).
-daca este necesar, piesele care executa deplasari in timpul functionarii ansamblului respectiv pot fi reprezentate, pe o aceeasi proiectie, si in pozitie extrema. Conturul piesei in pozitie extrema se traseaza cu linie - doua puncte - subtire, fara a hasura suprafetele respective, chiar daca piesa este reprezentata in sectiune (figura urmatoare - pozitia 9).
-piesele care fac parte din ansambluri invecinate si care constituie elemente de legatura cu ansamblul reprezentat, daca este necesar, pot fi reprezentate cu linie - doua puncte subtire, fara a hasura suprafetele respective, chiar daca piesele sunt reprezentate in sectiune.
-daca este necesara prezentarea mai clara a unor elemente acoperite, unele piese sau ansambluri de ordin inferior se pot considera, in mod conventional, demontate si indepartate. De exemplu in figura alaturata- pozitia 9-roata de mana-nu mai este reprezentata in vederea de sus. Se face mentiunea corespunzatoare pe desen (vezi vederea de sus).

Reguli de pozitionare a componentelor

Fiecare reper al ansamblului reprezentat pe desen este identificat printr-un numar de pozitie distinct, corespunzator numarului din tabelul de component al desenului respectiv, inscris la capatul unei linii de indicate. Componentele se pozitioneaza pe proiectiile in care apar mai clar si pot fi identificate mai usor (figura alaturata).

A. Linia de indicate
-
se executa cu linie continua subtire si se termina cu un punct ingrosat in interiorul conturului componentei pozitionate sau se termini cu o sageata , sprijiniti pe linia de contur a componentei respective (in cazul pieselor subtiri).
- se admite trasarea unei singure linii de indicate in urmatoarele cazuri:
-pentru grupe de organe de asamblare (surub, saiba plata, piulita, saiba Grower, etc.) ce se monteazi in acelasi loc al ansamblului respectiv (vezi pozitia 10, 11);
-pentru alte grupe de componente, cand nu sunt posibile confuzii in privinta interdependenfei lor si numai daca nu este posibila trasarea liniilor de indicate pentru fiecare piesa in parte.
In aceste cazuri, numerele de pozitie respective se inscriu la extremitatea liniei de indicate, in ordine crescatoare, pe un singur rand si despartite intre ele printr-o linie scurta; linia de indicate se traseaza de la oricare din componentele grupului.
-se traseaza inclinat, astfel Incat si nu se confunde cu liniile de contur, liniile de axa, elementele de cotare sau hasuri si, pe cat posibil, si nu intersecteze liniile de cota sau liniile ajutitoare. Ele nu trebuie sa fie sistemaUc paralele si sa nu se intersecteze intre ele. Se admite ca liniile de indicate si fie frante o singura data.

B. Numerele de pozifie
-s
e scriu cu cifre arabe.
- dimensiunea nominala a numerelor de pozitie trebuie si fie egala cu dublul dimensiunii nominale a scrieri cotelor pe desenul respectiv.
- se inscriu paralel cu baza desenului, in afara conturului proiectiei respective, grupate de preferinta, in randuri verticale si (sau) orizontale, fara a fi subliniate sau incercuite.
-pe un desen, fiecare numar de pozitie se inscrie, de regula, o singura data, numarul componentelor identice reiesind din tabelul de componenta. Se admite ca numarul de pozitie sa se repete pe un desen de atatea ori cat este strict necesar pentru identificarea clara a componentelor identice.
-se inscriu pe desen in ordine numerica succesiv crescatoare, in sens invers trigonometric sau in sens trigonometric pentru fiecare proiectie in parte, insa numai intr-un singur sens pe un acelasi desen de ansamblu.

Reguli de cotare
In desenele de ansamblu, de regula, se coteaza:
-dimensiunile de gabarit ce se refera la dimensiunile maxime ale ansamblului (lungime, latime, inaltime), care pot fi si aproximative. Daca ansamblul are anumite piese in miscare, care fac sa varieze dimensiunile sale de gabarit, cotarea se poate face in unul din cele doua moduri:
-daca pozitiile extreme sunt reprezentate cu linie - doua puncte subtire atunci se coteaza separat acesle piese (figura de mai sus, proiectia principala);
-daca pozitiile extreme nu sunt reprezentate, pe aceeasi linie de cota se dau valorile celor doua pozitii: inchis si deschis
-dimensiunile de legaturi cu piesele sau ansamblele invecinate. Se refera la elementele de forma ale pieseior ansamblului prin care se asigura aceasta legatura. In aceasta categorie intra: flansele, partile terminale filetate, canalele de pana etc.
-dimensiunile functionale si, dupa caz, jocurile maxime admise, abaterile limita sau dimensiunile limita. Se dau in special pe desenele de proiect si se refera la: sectiunile de trecere a fluidelor prin armaturi, diametrele cilindrilor motoarelor, cursele pistoanelor, ajustaje etc.
-dimensiunile nominate si campurile de toleranta ale pieselor care formeaza ajustaje;
-dimensiunile care se realizeaza la montare sau asamblare, inclusiv notarea rugozitatii suprafetelor prelucrate in cursul montarii sau asamblirii dupa aceste operatii;
-alte dimensiuni necesare pentru operatiile de asamblare si montare si care nu rezulta din desenele de executie ale componentelor.

Tabelul de componenta

TabeluI de componenta serveste la identificarea pieselor componente ale ansamblului, la stabilirea numarului acestora si a materialului din care sunt executate. El poate fi amplasat fie pe desenul respectiv, fie pe un document separat. Daca se executa pe desen, trebuie amplasat astfel incat sa poata fi citit in sensul de citire a desenului. Tabelul de componenta poate fi alipit la indicator. Conturul lui se executa cu linie continua groasa.Tinand cont de recomandarile SR ISO 7200:1994 si de modul de lucru la clasa, recomandam forma tabelului din figura alaturata ce va fi amplasat deasupra indicatorului si alipit lui. Tabelul de componenta aplicat pe desen se completeaza de jos in sus, titlurile coloanelor fiind situate in partea de jos a tabelului. lndicatiile pot fi scrise cu mana libera, cu ajutorul sabloanelor sau utilizand orice alt mijloc adecvat. De preferinta, se scrie cu litere majuscule:
-coloana ,,Poz" indica numarul de pozitie al componentei care figureaza pe desenul respectiv.
-coloana ,,Denumire" indica denumirea componentei. In cazul componentelor standardizate (de exemplu suruburi, piulije, stifturi etc.), denumirea lor standardizata trebuie sa fie in conformitate cu standardele respective.
-coloana ,,Nr. desen sau STAS" indica numarul desenului de executie al piesei sau numarul standardului pentru piesele standardizate pentru care nu se intocmesc desene de executie.
-coloana ,,Buc." indica numarul total de componente identice necesare pentru un ansamblu complet care face obiectul desenului.
-coloana ,,Material" indica tipul si calitatea materialului utilizat. Daca este vorba despre un material standardizat, trebuie utilizata notarea standardizata.
-coloana ,,Observatii" indica date suplimentare privind: dimensiunile semifabricatului, numarul modelului de turnatorie, al matritei, al sculelor si dispozitivelor speciale, etc.